Astrofotografia pentru începători

Astrofotografia pare complicată, dar chiar nu este. Este o activitate plăcută și distractivă. Care este cel mai bun mod de a începe? Răspunsul îl găsiți aici!

Cine nu cunoaște minunatele fotografii de obiecte cerești? Soarele, Luna, planetele, galaxiile și nebuloasele strălucesc în cele mai frumoase culori. În general, aceste imagini provin de la marile observatoare astronomice sau de la telescopul spațial Hubble. În principiu, multe dintre obiectele cerești prezentate în reviste și pe internet pot fi observate și fotografiate și cu un telescop de amatori.

În cazul observării vizuale, obiectele mai puțin strălucitoare par incolore. În ochi, sunt activate bastonașele sensibile la lumină, iar acestea văd lumea în alb și negru. Situația este cu totul diferită în cazul fotografiei. În acest caz, senzorii sensibili la culori de pe cip colectează pe o perioadă de timp mai îndelungată atât de multă lumină încât iau naștere imagini colorate.

Acesta este, cu siguranță, unul dintre motivele pentru care fotografierea obiectelor cerești este atât de interesantă. În plus, este foarte satisfăcător să arăți o fotografie a boltei cerești realizată chiar de tine. În ce constă însă provocarea? Pe de o parte, este vorba de strălucirea redusă a obiectelor - cu excepția Soarelui, Lunii și planetelor. Iar în al doilea rând, rotația Pământului. Prima provocare poate fi depășită prin timpi de expunere mai lungi. Trebuie însă luată în piept a doua provocare. Devine necesar ghidajul motorizat.

Faceți mai întâi pași mici, apoi progresați treptat. Cel mai simplu mod de a face fotografii ale bolții cerești este să îndreptați o cameră foto fără telescop direct spre cer. Lăsați obiectivul pe corpul camerei și înșurubați camera pe un trepied foto, pentru a obține imagini fără vibrații. Aparatul foto ar trebui să ofere posibilitatea unor timpi de expunere oricât de lungi.

Aveți nevoie de:

• smartphone, aparat foto compact sau aparat foto SLR
• declanșator de la distanță
• trepied cu cap de înclinare
• format de fișier cu cea mai mică compresie (de exemplu, RAW sau TIFF)

Ce puteți fotografia:

• constelații
• fotografii startrail
• Calea Lactee
• întâlniri între corpuri cerești

Smartphone-ul, aparatul foto compact sau SLR - în principiu, orice aparat foto este potrivit pentru primii pași în astrofotografie. Smartphone-urile sunt foarte la îndemână, aparatele foto compacte sunt ușor de manevrat și adesea mai ieftine decât un aparat foto SLR sau un aparat foto fără oglinzi. Acestea sunt mai versatile și pot oferi imagini de calitate bună.

Aproape toată lumea are un smartphone, iar cu acesta vă faceți cel mai repede debutul în astrofotografie. Există însă limitări, pe care le puteți depăși cu câteva trucuri. De exemplu, de multe ori  în aplicația preinstalată a aparatului foto nu se pot seta timpul de expunere, diafragma sau sensibilitatea ISO. Pe internet găsiți însă soluții. Aplicațiile foto, precum ProCamera pentru iOS sau Open Camera pentru Android, permit controlul necesar. Cu un smartphone fixat pe un trepied cu ajutorul unei cleme, puteți realiza deja fotografii impresionante ale constelațiilor și ale Căii Lactee. Următoarele setări pot servi ca o primă orientare: ISO 1.600, diafragmă deschisă, de exemplu f/2.2 sau mai mică, și timp de expunere de 20 de secunde. Cel mai important este să experimentați!

Pentru adaptarea smartphone-urilor la trepiedele foto uzuale, cu șurub de ¼ inch, se recomandă combinația de

suport pentru smartphone pentru sabotul căutătorului și sabot de căutător cu conexiune pentru trepied foto de ¼ inch

Dacă doriți să așezați un smartphone pe o montură de telescop, folosiți un suport pentru smartphone cu șină prismatică.

Smartphone-urile pot fi utilizate și cu ocularele telescoapelor și lunetelor. Astfel, cel puțin în cazul Lunii, puteți deja obține rezultate utilizabile. Ocularul trebuie să aibă o distanță focală cât mai mare.

Adaptoare adecvate găsiți aici

Cu camerele foto compacte se poate fotografia numai prin obiectiv, deoarece optica nu poate fi separată de camera propriu-zisă. Camerele compacte sunt bune pentru imaginile frumoase și pentru întâlnirile dintre corpurile cerești. În plus, cu ele se pot fotografia Luna și Soarele, precum și planetele (în anumite condiții).

De asemenea, o cameră compactă ar trebui să aibă posibilitatea de reglare individuală a setărilor.

• Oprirea blițului
• Dezactivarea focalizării automate
• Setarea manuală a timpului de expunere
• Conexiune pentru un declanșator la distanță
• Activarea funcției de reducere a zgomotului intern al camerei (dacă este disponibilă)

Adaptoare de ocular adecvate pentru camerele foto compacte găsiți aici:
smartphone-uri & cleme digicam

În mod ideal, lentila ocularului ar trebui să fie mai mare decât lentila aparatului foto. Astfel pot fi evitate umbrele.
Acest adaptor poate fi folosit și pentru multe oculare de 2 inch

Aparatele foto SLR (engl. single-lens reflex) și succesoarele lor digitale, aparatele foto DSLR, precum și aparatele foto de sistem, fără oglindă (engl. digital single-lens mirrorless, DSLM) dispun, de regulă, de posibilități individuale de setare. Atunci când cumpărați o cameră DSLR, asigurați-vă că aceasta are o funcție mirror lock-up (MLU) pentru a evita tremuratul și imaginile neclare cauzate de oglinda camerei. Spre deosebire de aparatele foto compacte și de smartphone-uri, cu aparatele foto  DSLR și DSLM puteți face fotografii cu sau fără obiectiv. Dacă doriți să fotografiați direct prin telescop, de obicei, nu veți folosi un obiectiv. În schimb, veți folosi un adaptor (numit și inel T2), disponibil pentru fiecare model de aparat foto. Cu un alt adaptor conectați camera foto la telescop. Astfel, optica telescopului este folosită ca "teleobiectiv".

Deoarece, din cauza rotației Pământului, fiecare obiect ceresc se deplasează spre vest cu ¼ grade pe minut, este neapărat nevoie de o funcție de urmărire. În caz contrar, imaginea va avea urme de linii. Cu un obiectiv de 50 mm, după aproximativ 10 secunde, nu veți mai putea reproduce steaua punctiform. Cu cât distanța focală este mai mare, cu atât timpul de expunere trebuie să fie mai scurt.

Urmărirea poate fi realizată montând ulterior un motor pentru axa orară, asta dacă există deja o montură paralactică, dar nemotorizată. Montura GoTo nu este absolut necesară. Alternativ, puteți utiliza o montură specială compactă și motorizată, paralactică. Acesta se plasează între trepiedul foto și aparatul foto. Motorul încorporat compensează rotația Pământului pe axa orară (ascensie dreaptă). Cu o distanță focală de fotografiere de circa 80 mm, puteți fotografia foarte bine constelațiile. Încercați să realizați mai multe fotografii consecutive, cu timp de expunere de câteva minute.

Rețineți că, în cazul monturilor azimutale cu ghidaj pe ambele axe, în cazul unor distanțe focale mari și al unor timpi de expunere lungi, apar rotații ale câmpului imaginii. Acest efect poate fi parțial corectat ulterior, în procesul de procesare a imaginii.

Există trei moduri diferite de a monta o cameră pe un telescop:

• pe tubul telescopului
• pe tija contragreutății
• pe focalizator

Există adaptoare specifice pentru toate tipurile de fixare. Camera foto poate fi montată pe tubul telescopului prin intermediul unei a doua șine prismatice cu filet foto. Această șină prismatică leagă cele două inele de prindere pe partea opusă a monturii. Cu un șurub foto disponibil în comerț puteți fixa astfel camera foto în condiții de siguranță.

Pentru bara de contragreutăți există suporturi pentru cameră, care dispun de un dispozitiv de prindere pentru bară. Suportul are un șurub foto, astfel încât camera foto poate fi montată foarte simplu. Această metodă ar trebui preferată așezării directe a camerei foto pe tub, dacă montura telescopului folosit cu optica se află deja la limita de încărcare. Experiența a demonstrat faptul că așa se obține un ghidaj mai stabil.

Acest montaj permite realizarea unor fotografii frumoase, cu expunere lungă, cu câmpuri de stele, constelații și Calea Lactee.

Smartphone-urile, camerele digitale compacte și camerele DSLR și DSLM pot fi conectate la focalizatorul telescopului prin adaptoare corespunzătoare. Astfel se pot face fotografii sau înregistrări video prin telescop. Smartphone-urile și aparatele foto compacte sunt potrivite pentru obiecte mai luminoase, cum ar fi Soarele, Luna și planetele. În cazul Soarelui, în prealabil trebuie luate măsuri de precauție pentru a atenua lumina, de exemplu, prin folosirea unui filtru solar sau a unei prisme Herschel.

Aparatul foto compact sau smartphone-ul este adus cu obiectivul relativ aproape de ocularul telescopului. Atunci când se fac fotografii cu un aparat foto al cărui obiectiv nu poate fi îndepărtat, este întotdeauna necesar un obiectiv. Altfel nu se va obține nicio imagine. Acest tip de fotografie se numește afocală.

Cel mai simplu mod de a conecta la ocular o cameră foto compactă este cu ajutorul unui adaptor universal pentru camere foto. Aceste adaptoare sunt compatibile cu aproape toate modelele de camere de pe piață. Corpul camerei este așezat pe o placă sau pe o șină și blocat în poziție cu un șurub integrat de ¼ inch. Camera se mai poate deplasa înainte și înapoi de la șuruburile de reglare. Această combinație trebuie acum conectată la telescop. În acest scop, adaptorul dispune de un dispozitiv de prindere care se închide în jurul ocularului.

Un smartphone este fixat într-un suport universal, fixat de ocular, iar lentila camerei este poziționată apoi în mod optim peste ocular.

Când faceți fotografii afocale prin ocular, este posibil să apară efectul de vignetare. Este vorba de o umbrire a imaginii la margini. Pentru a evita acest lucru, nu folosiți un ocular cu o distanță focală prea scurtă. Dacă folosiți oculare Plössl, nu prea se recomandă distanțe focale mai mici de 12,5 mm. Folosiți cu prudență zoomul digital, deoarece calitatea imaginii are de obicei de suferit.

Dacă doriți să faceți primii pași în astrofotografia afocală folosind un smartphone sau o cameră compactă, primul obiect care va da rezultate foarte bune este Luna. Pentru aceasta, cel mai bine este să fotografiați Luna în faza de semilună. Razele Soarelui vin din lateral și creează un aspect minunat, parțial plastic, prin umbrele aruncate de cratere. Trebuie să experimentați puțin cu timpii de expunere. Este o idee bună să realizați o serie întreagă de fotografii, cu expuneri mai scurte și mai lungi. Așa veți afla care este cel mai bun timp de expunere pentru Lună. Focalizarea este întotdeauna o provocare atunci când fotografiați prin telescop. Cu o cameră compactă, puteți însă focaliza folosind imaginea live (în mod ideal, mărită) de pe ecranul LCD, ceea ce se va dovedi foarte util. Focalizarea optimă apare într-un punct foarte specific, pe care îl puteți afla prin reglarea focalizatorului – mai ales în cazul unui obiect atât de luminos cum este Luna. 

Puteți încerca să realizați și fotografii planetare. În acest scop, trebuie să folosiți un ocular cu o distanță focală destul de scurtă pentru a crește factorul de mărire, astfel încât să puteți recunoaște detalii. Vignetarea nu reprezintă o problemă atunci când observați planete, deoarece discurile planetare par și așa relativ mici în raport cu câmpul vizual. Puteți totuși folosi zoomul camerei cât mai mult posibil. Pe de altă parte, nu ar trebui să folosiți zoomul digital nici în acest caz, deoarece nu aduce nicio îmbunătățire, ci doar o secțiune cu mai puțini pixeli.

La declanșare, nu uitați că nu puteți apăsa pur și simplu butonul. Ideal ar fi dacă aparatul foto ar permite conectarea unui declanșator de la distanță. În acest caz, nu ar trebui să atingeți camera și telescopul și nu ar apărea vibrații care să facă imaginea neclară. Dacă nu puteți atașa un declanșator de la distanță, vă puteți ajuta cu funcția de autodeclanșare.

Produse potrivite din magazinul nostru:
Cleme pentru smartphone și digicam

Dacă aveți un aparat foto SLR sau DSLR fără oglinzi, îl puteți utiliza nu numai pentru fotografierea în câmp larg, ci și pentru astrofotografia prin telescop.

Pe piață există o mulțime de modele de camere foto, ceea ce poate face dificilă alegerea aparatului foto cel mai potrivit. Cei care au deja un aparat foto ar trebui să îl folosească mai întâi pentru aplicați simple. Dacă intenționați însă să achiziționați o cameră foto pentru astrofotografii, ar trebui să vă gândiți mai bine ce model să alegeți.

Important este ca cipul să permită timpi de expunere mai mari. O funcție utilă este reducerea zgomotului în interiorul camerei. Dacă vreți să fotografiați nu doar obiecte luminoase, cum ar fi Luna sau planetele, ci și obiecte deep-sky mai puțin luminoase, veți folosi timpi de expunere destul de mari. În plus, uneori sunt necesare mai multe fotografii ale obiectului respectiv pe parcursul mai multor nopți, pe care mai târziu le suprapuneți și le editați pe calculator.

În cazul aparatelor foto DSLR sau DSLM, trebuie să procedați după cum urmează:

• Selectați modul manual.
• Setați balansul de alb pe lumină naturală.
• Dezactivați modul automat și autofocalizarea.
• Reglați setarea diafragmei B.
• Folosiți declanșatorul de la distanță sau declanșarea întârziată.
• Folosiți cea mai mică comprimare de fișiere.
• Dacă există, activați mirror lock-up (MLU).
• Activați reducerea internă a zgomotului.
• Selectați sensibilitatea ISO 400-800, în anumite cazuri individuale și ISO 1.600.

Dacă setați formatul RAW, nu este obligatoriu să setați balansul de alb pe lumină naturală, deoarece puteți foarte bine edita fotografia ulterior. Această setare este oportună dacă vreți să vedeți cum va arăta fotografia din punct de vedere cromatic deja din imaginea de previzualizare sau neprelucrată.

După ce ați făcut setările respective și ați montat adaptoarele corespunzătoare (vezi mai jos), puteți începe. Asigurați-vă că bateriile sunt pline și că aveți la dvs. și baterii de rezervă.

Cu un aparat foto SLR fotografiați fără obiectiv prin distanța focală primară a telescopului. Cu alte cuvinte, dacă telescopul are distanța focală de 1.000 mm, veți fotografia tot cu o distanță focală de 1.000 mm. Telescopul dvs. devine un super teleobiectiv.

După ce ați demontat obiectivul camerei, instalați un inel T2 la baioneta camerei foto. Deoarece fiecare cameră foto are propriul sistem, există un inel T2 special pentru aproape fiecare tip de cameră. Pe partea cealaltă, inelul are un filet T2. În acest filet se înșurubează un ștuț de ocular fie de 1,25“, fie de 2“. Pe partea camerei foto aveți un filet potrivit, iar pe partea pe care vine focalizatorul aveți un adaptor atașabil.

Pentru fotografia planetară cu un aparat foto DSLR sau DSLM, se folosește proiecția prin ocular. În acest scop, există un adaptor special sub forma unui manșon mai lung, în care poate fi introdus un ocular. Imaginea mărită din ocular proiectează imaginea pe cipul camerei. Factorul de mărire poate fi, la rândul său, variat în funcție de distanța focală a ocularului. În principiu, nu veți obține rezultate mult mai bune decât cu un aparat foto compact. În acest context, este important să verificați dacă focalizatorul are o capacitate de încărcare și o stabilitate suficiente pentru aparatul foto și accesorii.

Pentru a monta o cameră DSLR sau DSLM pe telescop, în funcție de modelul de telescop, cameră și obiectul vizat, există soluții de adaptoare foarte diferite. Inelul T2 este întotdeauna necesar:
Inele T2 și adaptoare baionetă

Pentru telescoapele simple pentru începători, cum ar fi un telescop newtonian 114/900, se potrivește o lentilă Barlow cu filet T2. Cu aceste dispozitive nu puteți ajunge la punctul focal fără o lentilă Barlow.
Lentilă Barlow ASToptics cu filet T2
Lentilă Barlow Vixen cu filet T2

Pentru toate celelalte telescoape cu conexiune de 1,25 inch se potrivesc aceste
adaptoare de proiecție de 1,25 inch

Pentru telescoapele cu o conexiune de 2 inch, ar trebui să folosiți tot un adaptor de 2 inch:
adaptoare de proiecție de 2 inch cu conexiune T2

Mai întâi ar trebui să căutați obiectul cu un ocular cu o distanță focală mare și abia apoi să instalați camera foto. Prin căutătorul camerei obiectul vizat nu se vede atât de bine ca prin ocular. Acum este destul de dificil de găsit punctul perfect de focalizare, mai ales că cele mai multe obiecte apar foarte puțin strălucitoare.

Pentru a focaliza, este recomandabil să țintiți mai întâi Luna sau o stea foarte strălucitoare care se vede bine pe ecranul LCD - nu prea slabă, dar nici supraexpusă. Deoarece nu puteți evalua încă perfect dacă ați găsit punctul de focalizare, este indicat să efectuați expuneri de probă de circa 10 – 15 secunde. Cu acest timp de expunere aveți deja destule stele în imagine. În continuare, cel mai bine este să faceți zoom în imagine (digital). Dacă steaua rămâne punctiformă, înseamnă că ați nimerit claritatea optimă. Dacă nu, o stea va arăta un mic disc cu centrul negru. Trebuie să încercați până când sunteți sigur că totul se potrivește perfect. Acum puteți îndrăzni să folosiți timpi de expunere mai lungi.

În ceea ce privește precizia: Oricât de precis așezați montura ecuatorială motorizată, fără un control al ghidajului nu veți reuși decât timpi scurți de expunere, de circa 20 de secunde. Asta pentru că nicio montură nu lucrează exact o perioadă mai îndelungată. Controlul ghidajului (engl. guiding) - manual sau automat - devine necesar!

Ați captat imagini cu timp scurt de expunere, poate chiar o întreagă serie de imagini, după care le-ați suprapus și le-ați procesat pe PC. Poate ați reușit să obțineți imagini chiar reușite, iar obiectele să fie punctiforme.

În acest caz, felicitări! Este posibil să aveți în plan să măriți timpul de expunere, pentru a fotografia obiecte mai puțin luminoase. Fără controlul ghidajului, veți observa în fotografie liniuțe, deoarece nu puteți controla mișcarea monturii.

Ce puteți face: trebuie să vă ghidați telescopul. Ceea ce înseamnă că ajutați montura să urmărească obiectul cu precizie. Trebuie să „priviți peste umărul” monturii, ca să spunem așa, folosind o a doua optică de control pentru a verifica progresul expunerii.

În acest scop, aveți nevoie de un refractor mic, cu distanță focală mare, pe care ar trebui să-l montați în paralel cu tubul principal. Acolo puteți folosi un ocular cu reticul, cu care puteți controla ghidajul. Dacă este necesar, puteți efectua corecții manuale cu ajutorul sistemului motorizat de control al ghidajului.

Este însă important să constatați mai întâi în ce punct din ocular se află direcția de ascensie dreaptă. În acest scop, mișcați cele două taste de direcție pentru ascensia dreaptă (axa orară) și vedeți unde se deplasează steaua. Rotiți apoi ocularul cu reticul în focalizator, până când reticulul indică aceeași direcție (est-vest). Așa aveți o bună orientare și știți ce taste ar trebui să apăsați atunci când steaua de ghidaj are o abatere. Ar trebui să reacționați imediat, astfel încât urmările să nu fie vizibile mai târziu în fotografie. Este util ca steaua călăuzitoare să fie puțin defocalizată, deoarece astfel apare mai mare.

Colierele normale pentru țevi sunt o opțiune pentru montarea lunetei de ghidare. O soluție și mai bună este să vă cumpărați coliere „originale” pentru luneta de ghidare. Cu ajutorul acestora puteți orienta și mai precis telescopul pentru ghidaj și îl puteți și regla puțin, dacă în câmpul vizual nu se află nicio stea potrivită pentru ghidaj.

În timpul ghidajului, este dificil să țineți sub observație și timpul de expunere. Cronometrul de pe smartphone vă poate indica acustic când trebuie să opriți expunerea.

Puteți învăța să stăpâniți controlul ghidajului și în alt mod. În acest caz, nu aveți nevoie de un tub de ghidare și, prin urmare, nu veți avea o sarcină suplimentară pe montură, ci de un așa-numit Off-Axis-Guider. Acesta este un mijloc auxiliar care se montează între focalizator și camera foto. O mică oglindă înclinată la 45° direcționează o parte din lumină către un al doilea focalizator, care are un ocular cu reticul. Dacă lucrați însă cu acest guider, aveți nevoie întotdeauna de o stea luminoasă, aflată în apropierea obiectului.

Lunetele de ghidare se montează cu ajutorul unor coliere pentru tuburi de ghidare sau unor cleme tangențiale. Deoarece există multe telescoape diferite, sortimentul de coliere/cleme este și el bogat. În cazuri individuale, puteți apela la serviciul nostru de consultanță prin telefon.

Oculare cu reticul și lunete de ghidare în magazinul nostru
Coliere pentru lunete de ghidare

În ultimii ani, controlul manual al ghidajului cu ajutorul unui ocular cu reticul nu mai este la modă. În prezent, standardul este autoguidingul, care este mai de încredere. Sfaturi pe această temă găsiți aici:

Astrofotografie: autoguiding cu telescopul (PDF)

Cu aparatele de fotografiat descrise mai sus puteți realiza fotografii individuale. În cazul Soarelui, al Lunii și al planetelor, de exemplu, depindeți mereu de moment. Dacă aveți o turbulență mai puternică a aerului în acel moment, fotografia va fi neclară și lipsită de detalii. Pentru a realiza fotografii suficient de clare, trebuie să aveți multă răbdare.

Fotografia cu cameră web sau astrofotografia folosește o tehnică complet diferită. În ultimii ani, metoda numită lucky imaging nu a revoluționat numai fotografia planetară. Tehnica face posibilă și fotografii deep-sky cu camere CCD sau CMOS foarte sensibile. Spre deosebire de camerele „normale”, o cameră web poate realiza serii întregi de fotografii. Prin sensibilitatea ridicată și timpii de expunere scurți, puteți obține sute de imagini ale unei planete într-un timp scurt. Se recomandă 30-100 de cadre pe secundă (engl. frames per second, fps). Marele avantaj: nu depindeți de un moment de stabilitate atmosferică. Atunci când începeți o serie de fotografii, vor exista întotdeauna momente de stabilitate atmosferică și momente de turbulențe. Cu ajutorul unui software special, este posibilă selectarea automată a imaginilor „bune”, care sunt apoi cumulate într-o imagine cumulativă. Imaginile „slabe” nici măcar nu sunt luate în considerare. Astfel veți reuși să faceți și fotografii clare.

Prin editarea ulterioară a imaginilor cu ajutorul unor filtre adecvate, puteți obține o imagine foarte clară chiar și dintr-o fotografie de calitate medie. O cameră web sau o cameră pentru astrofotografie nu are însă un ecran integrat, astfel încât este întotdeauna necesar un PC sau un laptop conectat la telescop, la care camera este conectată, de exemplu, printr-un port USB. Timpii de expunere se setează de pe computer, folosindu-se un software adecvat. Pe ecran apare o imagine în direct, care este adesea destul de neclară. Totuși, după ce ați focalizat cu multă atenție, puteți începe să fotografiați.

În funcție de cât de mare este distanța focală a telescopului, veți putea recunoaște pe monitor o planetă mai mai mică sau mai mare. De regulă, distanța focală primară a telescopului nu este suficientă pentru a fotografia planeta la o scară satisfăcătoare. Din acest motiv, se lucrează de obicei cu lentile Barlow, care măresc distanța focală de 2x, 3x sau chiar 5x până la câțiva metri. Însă cu cât distanța focală efectivă crește, cu atât câmpul vizual devine mai mic, ceea ce necesită o precizie mai mare la setarea planetei. După ce ați centrat planeta în ocular, ar trebui să folosiți ocularul împreună cu lentila Barlow. Centrați apoi discul exact în centru. Acum puteți cupla camera cu obiectivul Barlow. Dacă priviți acum ecranul, discul planetei ar trebui să fie vizibil undeva, dar nu este încă focalizat. Veți vedea probabil o pată palidă. Acum ar trebui să focalizați cu multă finețe. Discul se va micșora. Continuați să focalizați până când considerați că planeta este focalizată. Un instrument care vă poate fi de mare ajutor la focalizare este un motor de focalizare. Nu va mai trebui să atingeți telescopul, iar planeta nu se va mai mișca atât de mult înainte și înapoi. De la controlerul de mână al ghidajului, planeta este adusă în centrul imaginii în direct. Operați la o viteză foarte mică. După ce ați efectuat setările necesare în programul de înregistrare, puteți începe înregistrarea. Adesea, puteți înregistra filme de câteva minute, pe care le puteți salva ca fișiere video.

Trebuie însă să aveți în vedere un aspect: de îndată ce pe traiectoria fasciculului luminos există lentile, se recomandă folosirea unui filtru de blocare a razelor infraroșii. Astfel veți obține o imagine clară a planetei în gama spectrală vizibilă. Explicația: lentilele sunt corectate în mod optim doar pentru spectrul vizibil al luminii, cel mai bine la 550 nm în spectrul verde. Cu toate acestea, atunci când se folosește un cip CCD sau CMOS, este redată și lumina invizibilă nefocalizată, deoarece cipul este sensibil și în această zonă.

Lentila Barlow pe care ar trebui să o folosiți depinde de rezoluția camerei. Aplicați criteriul Nyquist: pentru fiecare unitate structurală ce poate fi văzută distinct ar trebui să existe 2 pixeli. Folosind o regulă generală, puteți calcula raportul focal adecvat și puteți deriva lentila Barlow potrivită. Se aplică următoarea regulă:

Raport focal optim = dimensiunea pixelului în micrometri x 5

Exemplu:

Avem un telescop Newton cu f/5 și o cameră foto cu o dimensiunea pixelilor de 3µ. În acest caz, vom avea:

15 = 3 x 5

Raportul focal optim este, prin urmare, f/15. Acesta se poate obține la un telescop Newton cu f/5 cu o lentilă Barlow de 3x.

Camerele bune pentru astrofotografie costă între 200 și 500 de euro, în funcție de mărimea cipului. Oferta este bogată:
Camere pentru astrofotografie în magazinul nostru

Ca lentile Barlow se folosesc deseori apocromate cu 4 lentile, cum ar fi Omegon Premium. O reputație bună au și lentilele Barlow marca TeleVue, iar în clasa inferioară de preț, lentilele Barlow înșurubabile marca Hyperion.
Lentile Barlow în magazinul nostru

În special planetele luminoase se află adesea aproape de orizont și nu pot fi văzute cu claritate – o consecință a traiectoriei extinse a razelor de lumină prin stratul de aer al Pământului. În plus, în apropierea orizontului, refracția atmosferică provoacă defecte cromatice inestetice. Această refracție a luminii în atmosferă poate fi corectată cu ajutorul unui corector de dispersie atmosferică sau ADC (Atmospheric Dispersion Corrector). Două prisme care pot fi deplasate una spre cealaltă creează într-un fel propria lor aberație cromatică, care compensează dispersia atmosferică.

Pentru ca dispozitivul ADC să funcționeze în mod optim, telescopul trebuie să aibă un raport focal mai mic de f/10. Telescoapele Schmidt-Cassegrain îndeplinesc automat acest criteriu. În cazul altor optici, poate fi utilă o lentilă Barlow. Pentru a putea focaliza chiar și cu telescoape newtoniene, se recomandă plasarea lentilei Barlow în fața dispozitivului ADC.

Dispozitive ADC în magazinul nostru
Mai multe informații pe blog

Dacă ați realizat mai multe fotografii individuale sau ați înregistrat un videoclip cu timpi de expunere scurți, puteți să suprapuneți ulterior imaginile individuale pe computer. Astfel reduceți zgomotul din imagine și puneți în valoare obiectele fotografiate. Cu ajutorul unor programe adecvate, cum ar fi Registax, Giotto sau Photoshop, puteți suprapune imaginile și le puteți edita. Puteți găsi mai multe informații aici.