Puterea de mărire

Există trei puteri de mărire importante, pe care le poate determina orice astronom amator. Aici vă arătăm cum se procedează.

O putere de mărire mai ridicată înseamnă automat că telescopul este mai bun? Așa gândesc mulți astronomi amatori debutanți, însă acest aspect nu este decisiv. De multe ori, o putere de mărire mică sau medie dă rezultate mai bune. Aici aflați cum să calculați puterea de mărire.

În funcție de curbura oglinzilor sau lentilelor, telescopul generează un punct focal. Chiar și distanța focală produce un mic factor de mărire. Pentru a putea privi imaginea, este însă necesar și un ocular. Imaginați-vă ocularul ca pe o lupă care mărește imaginea în punctul focal.

Puterea de mărire a unui telescop se calculează după următoarea formulă:

puterea de mărire (V) = distanța focală a obiectivului (Fob) / distanța focală a ocularului (Foc)

Puterea de mărire accesibilă depinde de raportul dintre distanța focală a obiectivului și distanța focală a ocularului. Împărțiți distanța focală a telescopului la distanța focală a ocularului:

• V = fob / fok

De exemplu, dacă folosiți un telescop cu distanța focală de 1.000 mm și un ocular cu distanța focală de 5 mm, veți avea o putere de mărire de 200x.

Teoretic, puterea de mărire poate fi dusă la infinit. Deoarece ea depinde însă de apertura obiectivului, există niște limite rezonabile. Un rol important revine pupilei de ieșire. Aceasta este diametrul fasciculului de raze care părăsește ocularul și care ajunge la ochi. Mai multe informații veți afla mai jos.

Puterea de mărire minimă are anumite limite, în funcție de apertura telescopului. Pupila de ieșire nu ar trebui să fie mai mare de șapte milimetri. De cele mai multe ori, acesta este și diametrul maxim pe care îl poate atinge pupila ochiului. Dar numai pe timp de noapte, în întuneric absolut.

Împărțiți apertura obiectivului la diametrul deschiderii maxime a pupilei și veți obține puterea de mărire minimă rezonabilă.

Un fascicul de raze cu diametrul de șapte milimetri iese din ocular și ajunge la ochi.

• Vmin = apertura în mm / 7

Un exemplu din practică: Dacă folosiți un telescop cu apertura obiectivului de 200 mm, atunci puterea de mărire minimă rezonabilă este de circa 28x. Dacă apertura telescopului ar fi mai mare, puterea de mărire minimă ar trebui să fie mai ridicată. Iar la un telescop mai mic, ar trebui să fie mai redusă.

Puterea de mărire normală sau favorabilă este atinsă atunci când steaua nu mai apare punctiformă, ci ca un disc minuscul, cu inele de difracție. Atunci se folosește puterea de rezoluție posibilă a opticii. Cu alte cuvinte: vedeți multe detalii, care vă rămân ascunse la o putere de mărire mai mică sau mai mare.

A fost atinsă puterea de mărire favorabilă la o pupilă de ieșire a ocularului de 0,7 - 0,8mm. Nu este o graniță definită precis, ci un punct de referință pentru puterea de mărire optimă.

• Vfavorabilă = apertura în mm / 0,7

Un telescop cu apertura de 100 mm ar avea atunci puterea de mărire normală la 142x, iar un telescop de 200 mm la 285x.

Fiecare telescop are propria limită a puterii de mărire. Aceasta este de 2x apertura obiectivului. Acest „toplevel” nu poate fi folosit în oricare noapte și nici nu ar trebui. Deoarece: observarea este plăcută numai atunci când obiectul este suficient de luminos, iar stabilitatea atmosferică este perfectă. Puteți afla foarte simplu dacă are rost să ajungeți la această limită. Montați un ocular cu pupila de ieșire de 0,5 mm și fiți atent la stabilitatea atmosferică. Cum pare obiectul? Se estompează? Este prea întunecat? Sau condițiile din această noapte sunt adecvate?

Așa calculați puterea de mărire maximă:

• Vmax = apertură x 2

+ Aici găsiți seturi interesante de oculare pentru diferite telescoape