Filtre Omegon Pro

Filtrele fac obiectele deep-sky vizibile bine. Filtrele Omegon Pro au fost testate în practică și în laborator.

De la jumătatea anului 2016, Omegon, marca proprie a Astroshop, a scos pe piață o serie numită Omegon Pro, pe lângă seriile de filtre deja consacrate Basic și Advanced. Noi le-am testat în laborator și în practică.

În plus față de setul clasic de filtre LRGB, seria Omegon Pro include filtre UHC, CLS, Hα, Hβ, OIII (CCD) și SII (CCD) cu dimensiuni de conectare de 1,25 inch și 2 inch. Toate filtrele din serie sunt livrate cu un raport de testare sub forma unei curbe de transmisie, care, conform Omegon, este creată separat pentru fiecare filtru în parte. Asta înseamnă că fiecare cumpărător cunoaște performanțele specifice ale filtrului său, deoarece se știe că pot apărea variații în orice producție de serie. În vederea testului, Omegon ne-a pus la dispoziție seturi complete de 1,25 inch și 2 inch.

Testarea filtrelor a avut loc în doi pași: testul de laborator efectuat de André Knöfel, în care transmisia a fost măsurată cu un spectrofotometru Agilent Cary Varian 5000 UV-Vis-NIR, și testul practic efectuat de Christoph Kunze pe obiecte de pe cerul înstelat. Din cauza timpului disponibil și a condițiilor meteorologice, testele practice au fost posibile doar vizual în cazul setului LRGB și cu filtrele UHC, CLS și OIII. Filtrele Hα, Hβ și SII au fost analizate exclusiv în laborator.

Filtrele sunt bine protejate, ambalate și livrate într-un container de plastic - așa cum ne-am obișnuit. Ambalajul exterior este format dintr-o mică pungă și o cutie de carton simplă. Recipientul din plastic este ușor de deschis, fără să existe pericolul ca întregul conținut să cadă victimă gravitației. În ceea ce privește senzația pe care o oferă filtrele în sine, raportul greutate-dimensiuni indică faptul că este vorba despre niște produse de calitate înaltă.

Întrucât manipularea joacă un rol deosebit de important pe întuneric, trebuie menționat că toate versiunile de 1,25 inch au o ramă netedă, în timp ce versiunile de 2 inch au striații. Striațiile sunt mult mai avantajoase când vine vorba de aderență. Toate filetele sunt fabricate cu precizie și se potrivesc fără să se blocheze în toate ocularele utilizate și într-o roată de filtre de 1,25 inch.

Seturile de filtre Omegon Pro LRGB prezintă o transmisie destul de uniformă pe o gamă largă. De la roșu la albastru, transmisia scade doar în mod nesemnificativ la un nivel ridicat, ceea ce nu afectează utilizarea în practică.

Există o mică suprapunere între gamele de culori, filtrul de luminanță este deschis pe întreaga gamă RGB cu o transmisie medie de 97% și blochează în mod fiabil în gama UV și NIR a camerelor standard CCD și DSLR. Halourile și reflexiile la utilizarea filtrelor sunt subiecte adesea discutate pe diverse forumuri de pe internet, deoarece acestea au apărut cu ceva timp în urmă în cazul stelelor strălucitoare la anumite produse de la diverși comercianți.

Acest efect nu poate fi eliminat decât printr-o procesare complexă a imaginii. Parfocalitatea setului de filtre joacă, de asemenea, un rol important, deoarece este de neconceput o refocalizare pe fiecare canal. Testele au fost efectuate cu un DMK monocrom de la Imaging Source, o roată de filtre de 1,25 inch și un telescop newtonian de 8 inch f/4 pe Alcor și Mizar. Rezultatul a arătat că nu au existat reflexii și că toate filtrele au fost parfocale.

Poluarea luminoasă este un subiect foarte actual în astronomia observațională. Astfel, toți observatorii activi s-a confruntat măcar o dată cu subiectul filtrelor astronomice, care au rolul de a mări contrastul dintre obiect și fundalul cerului. În prezent, există o abundență de așa-numite filtre de lumină urbană și filtre concepute pentru a ajuta la observarea vizuală. Cele două filtre Omegon Pro CLS și UHC au fost testate timp de cinci nopți, în condiții diferite și în locuri diferite. În timpul pregătirilor pentru aceste teste s-a întâmplat ceva neobișnuit - au fost căutate locații cu condiții suficient de deficitare, cu un anumit grad de poluare luminoasă: o suburbie din apropierea orașului și un loc aflat în mijlocul orașului Chemnitz - niciuna dintre acestea nefiind o zonă preferată de observatorii vizuali. Observațiile au fost efectuate cu un telescop newtonian de 10 inch f/4, un telescop newtonian de 8 inch f/4, un refractor 120/600 și un refractor 70/350. Dispozitivele f/4 au fost echipate cu oculare Nagler de 1,25 inch și un ocular de 2 inch cu unghi larg de 100°.

O mare varietate de oculare, din toate gamele, au fost folosite pe refractoare. Filtrele de 1,25 inch au fost așezate în mod practic într-o roată de filtre cu 5 locuri, lăsând o poziție liberă în vederea realizării unei comparații cu imaginea nefiltrată. În fiecare noapte de observație au fost observate aceleași obiecte. Lista de observație a inclus diverse structuri nebulare și, experimental, galaxii și roiuri stelare globulare.

Ca urmare a observațiilor, se poate constata că ambele filtre de bandă îngustă au rolul lor. În practică, se creează rapid impresia unei gradații de contrast - cu ajutorul unei roți de filtre, acest fapt devine cât se poate de evident. Luminozitatea suprafeței obiectului, apertura dispozitivului și intensitatea poluării luminoase sunt cele care determină alegerea filtrului. Gradația de contrast menționată mai sus a fost clar vizibilă pe nebuloasa Cirrus: Prin telescopul newtonian de 10 inch f/4 fără filtru s-a putut detecta vag o nebuloasă alungită în apropierea orașului - un observator neexperimentat ar fi trecut-o însă probabil cu vederea. Din oraș nu s-a văzut însă nimic.

Cu ajutorul filtrului CLS, primele structuri nebulare au putut fi detectate din ambele locații. În plus, obiectele cerești s-au distins mult mai clar de fundal - prin acest filtru, stelele au apărut verzi și semnificativ mai puțin luminoase, fapt nederanjant însă, întrucât în centrul atenției se afla un anumit obiect. Filtrul UHC a oferit, în acest caz, din nou o amplificare semnificativă, fundalul cerului apărând aproape negru, structurile devenind astfel mai clare. Pe refractorul 70/350, nebuloasa a devenit vizibilă folosind filtrul CLS - iar acest lucru, chiar și din oraș. Filtrul UHC nu a adus nicio îmbunătățire în acest caz.

Toate filtrele oferă o imagine fără distorsiuni și nu modifică claritatea până la margini. Este surprinzător faptul că există situații în care un filtru CLS funcționează mai bine decât filtrul UHC. Acest lucru devine aparent atunci când transmisia aerului este slabă, pentru că, în acest caz, filtrul UHC suprimă prea mult, iar luminozitatea suprafeței obiectului scade pe măsură. Această observație a fost confirmată de prietenul astronom Andreas Viertel, care a susținut testele pe parcursul a două nopți.

Întrucât filtrele CLS și UHC blochează lungimile de undă ale luminii artificiale, ni s-a părut logic să testăm creșterea contrastului și pe alte obiecte cerești. Teoretic, acestea nu ar trebui să aducă nicio îmbunătățire, deoarece luminozitatea suprafeței galaxiilor și a roiurilor stelare globulare este mult redusă prin utilizarea filtrelor. Am investigat efectul scăderii luminozității fundalului asupra scăderii luminozității obiectului. În apropierea orașului, în condițiile unei poluări luminoase moderată, nu merită utilizarea acestor filtre, întrucât ambele luminozități (a fundalului și a obiectului) scad în aceeași măsură. Nivelul de poluare luminoasă este prea redus. Cu toate acestea, în locațiile din mijlocul orașelor, este foarte posibil să se identifice obiecte în cazul cărora luminozitatea cerului scade mai mult decât luminozitatea suprafeței obiectului. Acest efect a putut fi observat pe M 81/82.

În laborator, ambele filtre au prezentat curbe de trecere foarte asemănătoare. Filtrul CLS se demarcă cu câțiva nanometri în plus în zona verde a spectrului - acolo unde ochiul uman este cel mai sensibil. De asemenea, se remarcă și trecerea mai mare a filtrului UHC în infraroșu, ceea ce poate fi important în cazul fotografiilor, deoarece senzorii CCD sunt sensibili până la aproximativ 1000 nm. Ambele filtre blochează în mod foarte fiabil principalele linii de emisie ale lămpilor cu vapori de sodiu și de mercur, care sunt principalele responsabile de poluarea luminoasă.

Testul de laborator a arătat că toate filtrele de linie din seria Pro acoperă aproape întreaga lățime integrală la jumătatea înălțimii maxime (FWHM) a intervalului de transmisie respectiv. Filtrul Hα se abate cel mai mult de la valoarea specificată - dar chiar și cu puțin mai mult de 13 nm FWHM, acest filtru joacă în liga superioară. Transmisia directă pe linia Hα este de 90% - o valoare foarte bună. Toate celelalte filtre se încadrează în lățimea integrală la jumătatea înălțimii maxime anunțată sau chiar mai bine. O caracteristică remarcabilă a filtrului Hβ este transmisia ridicată în infraroșu apropiat. Dacă nu se dorește acest lucru, trebuie utilizat și un filtru de blocare IR. La fel ca în cazul filtrelor CLS și UHC, și filtrul OIII a fost testat vizual - chiar dacă acest filtru este de fapt prezentat drept filtru CCD. Cu toate acestea, lungimea de undă maximă se află tot în intervalul de sensibilitate crescută a ochiului uman. Însă întrucât prin acest filtru trece foarte puțină lumină, sunt necesare telescoape cu aperturi de la 150 mm în sus. Orice astronom amator care observă cu un filtru OIII se extaziază în fața nebuloasei Cirrus: Atunci când filtrul este schimbat imediat, aceasta pare să devină brusc mult mai luminoasă.

Această luminozitate crescută este însă doar o iluzie care poate fi explicată prin contrastul ridicat. Trecerea directă la poziția neocupată din roata pentru filtre este cu adevărat uimitoare și arată cât de bine funcționează acest filtru, în special pe nebuloasa Cirrus. Toate rezultatele observațiilor se regăsesc și în variantele de 2 inch. În acest caz, observațiile s-au făcut cu un ocular de 100°. În acest caz, observatorul are, într-adevăr, senzația că obiectul plutește în fața sa - O senzație extraordinară! Telescopul newtonian de 8 inch f/4 a prezentat, aproximativ aceeași creștere a contrastului și a detaliilor față de diafragmă.

Filtrele din seria Pro fac o impresie bună. Pe lângă faptul că sunt foarte bine lucrate, acestea au proprietăți vizuale și fotografice demne de categoria de preț în care sunt încadrate. Setul LRGB nu a prezentat anomalii negative la testele pentru reflexii sau halouri și parfocalitate. Și celelalte filtre sunt parfocale între ele, astfel încât pot fi bine utilizate pe o roată de filtre în scopul observării vizuale.

În plus, toate filtrele vizuale păstrează claritatea marginilor și nu afectează imaginea. CLS și UHC pot fi utilizate experimental și la mare distanță de structurile nebulare, utilizând blocarea luminii artificiale. Filtrul OIII poate fi utilizat cu succes începând cu aperturi de 8 inch, dar principalul său domeniu de aplicare este fotografia. Deoarece filtrele Hα, Hβ și SII nu au putut fi testate în practică, evaluările de aici se bazează pe analizele de laborator ale curbelor de transmisie, care au funcționat foarte bine, cu o mică scădere a scorului din cauza transmisiei ridicate în infraroșu în cazul filtrului Hβ.

Prin noul sortiment de produse, filtrele Omegon Pro, Omegon a reușit să acopere cu succes un gol din gama sa de produse. Execuția robustă și caracteristicile optice foarte bune, făcute transparente grație unor protocoale de testare, fac ca filtrele din această serie să fie recomandate observatorilor care apreciază calitatea și excelența optică și care sunt pregătiți să plătească un preț puțin mai ridicat pentru filtrele din seria standard.