Ziua portrete de animale, iar noapte nebuloase - interviu cu fotografa Sophie Paulin

Sophie Paulin a început să fotografieze în timpul pandemiei de COVID-19, iar în scurt timp a devenit o foarte bună astrofotografă.

Între timp, a descoperit o nebuloasă necatalogată anterior. Cum poți deveni din începător profesionist în mai puțin de trei ani? Tânărul inginer IT din Bobingen este de un entuziasm molipsitor, iar din discuțiile noastre reiese repede: atunci când Sophie își pune mintea cu ceva, atunci vrea totul sau nimic.

Sophie, cerul înstelat te-a fermecat și nu pare să te mai scape din mrejele sale. De unde vine această fascinație?

Mă interesează foarte mult științele naturii, o pasiune insuflată probabil de bunicul meu. El era doctor în chimie și mi-a povestit totul despre stele în timpul lungilor noastre plimbări. Pe mine m-au fascinat toate acestea la vremea respectivă. Astrofizica a fost materia la care am excelat la liceu, ar fi fost foarte interesant să o studiez în continuare. Din păcate, acest lucru nu este posibil în Augsburg și este, oricum, dificil să găsești un loc de muncă ca astrofizician. Cu diploma mea de inginer IT, mi-am găsit imediat un loc de muncă cu ajutorul căruia îmi pot finanța pasiunea pentru astronomie.

La început, nici nu ți-a trecut prin cap să fotografiezi stele.

În timpul pandemiei, am cumpărat un aparat de fotografiat SLR pentru a-l filma pe câinele meu Spotty, un ciobănesc australian care poate face peste 200 de trucuri diferite. Apoi am văzut o fotografie cu galaxia Andromeda realizată cu obiectivul de 200 mm f/2,8 pe care îl folosesc și eu. Trebuia să încerc. Asta se întâmpla în luna mai, care nu e cea mai bună lună pentru a surprinde o constelație de toamnă. Așa că m-am așezat pe un câmp și am așteptat o jumătate de noapte până pe la 3 dimineața, când Andromeda a urcat în sfârșit suficient de sus pentru a face o primă fotografie.

Astăzi, astrofotografia este marea ta pasiune. Cum se potrivește acest lucru cu fotografia de animale?

Aș spune că există o legătură. Până la urmă, ambele sunt fotografie de natură, chiar dacă de obicei definim acest termen mai restrâns. Natura include fotografia de peisaj, ceea ce ne aduce la fotografia de noapte. Pasul spre astrofotografie nu este departe. Portrete de animale în timpul zilei, ceață noaptea (râde).

Apoi ai fotografiat iar și iar constelația Andromeda. Progresele făcute sunt frapante.

Da, M 31 mi-a devenit un fel de casă pe cer. Am fotografiat deja galaxia de cinci ori, este întotdeauna primul obiect pe care îl fotografiez atunci când am echipament nou. După teleobiectivul de 70-200 mm a urmat un teleobiectiv de 600 mm și apoi primul telescop.

Ce montură ai folosit pentru aceste prime fotografii?

Niciuna, doar trepied și cap cu bilă și apoi expuneri de 1,5 secunde. Am apăsat eu însămi pe declanșator. Am stack-uit imaginile individuale și rezultatul se poate vedea în prima dintre cele cinci fotografii cu Andromeda. Apoi a urmat fotomontajul și, la final, propriul telescop. Ultima fotografie am făcut-o în octombrie 2021, adică acum ceva vreme. Aș dori să mai fac o fotografie a constelației și cu echipamentul actual.

Care a fost primul tău telescop „adevărat“?

Mi-am luat de la bun început un telescop Newton ONTC de 8 inch f/4,5 de la TS pe care îl folosesc și astăzi. Mai întâi mi-am prins SLR-ul pe el. Și apoi i-am dat drumul. Eu fac fotografii doar de pe terasa mea, avem un cer Bortle 4 aici, care este perfect pentru a face fotografii. Sigur, ar trebui să merg în Alpi pentru observații vizuale, dar încă nu am făcut asta.

Nu îți este frică de timpii lungi de expunere, care necesită disciplină? Dacă vremea este bună, trebuie să ieși afară. Ce te motivează? Ți se pare vreodată dificil?

Nu-mi ia mult timp să configurez, altfel nu ar merge. Telescopul se află în zona de relaxare de sub acoperiș, și este doar acoperit, așa că nu am nevoie de timp de răcire. Scot asta, aliniez montura și îi dau drumul. Montura este o CEM 70 de la iOptron. În vizorul polar este încorporată o cameră, astfel încât alinierea este foarte rapidă.

Ce înseamnă pentru tine o astrofotografie bună?

Trebuie să-mi placă (râde). Teoretic: fără gradienți, zgomot redus, stele clare, compoziție bună a imaginii. O compoziție bună a imaginii nu este atât de ușor de obținut. Eu pot doar să setez centrul, secțiunea și rotația imaginii. Dar dacă reușești, atunci e excelent.

Ești deschisă la orice subiect? Te-ar interesa și planetele?

Sigur, cu toate trucurile - pentru planete ud chiar și terasa pentru ca seeingul local să fie bun! Totul ajunge în fața obiectivului, inclusiv Luna, dar cum eu fotografiez multe nebuloase, Luna și cu mine nu avem o relație prea simplă (râde).

Cum îți găsești subiectele? Ce te atrage la ele?

În acest moment fotografiez lucrurile pe care nimeni nu le-a fotografiat bine încă și care sunt și dificile. Am un echipament foarte bun și vreau să știu ce se poate face cu el. Și atunci, nu mă mai concentrez pe Nebuloasa Orion. Bineînțeles că mă uit la ce fotografiază alții și folosesc analizele de cer, care sunt ușor de consultat online. Așa am dat peste proiectul meu actual, o nebuloasă planetară a cărei fotografie nu există încă. Pare interesant.

Cum ai descoperit nebuloasa Rebpau1?

Startul a fost dat de „Astronomy Photo of the Day“, cu nebuloasa de reflexie NGC 7129 din Cefeu. Se vedeau niște dâre roșii și m-am gândit: „Asta chiar arată așa?“ Ia să o fotografiez! Am fost, pur și simplu, curioasă.

Și atunci ai expus timp de trei luni de pe terasa ta.

Da, 118 ore în total. Dârele roșii sunt clar vizibile, pentru prima dată pe o fotografie făcută de un amator. Și apoi, un prieten mi-a zis: Ce este acea nebuloasă mică de acolo, lângă 7129? Am căutat apoi prin bazele de date și nu am găsit niciun articol. Am avut o semnătură decentă în imaginile în bandă îngustă, iar atunci când există oxigen și hidrogen este întotdeauna interesant. Nu știm încă ce este, dar ar putea fi o nebuloasă planetară. Va mai trece ceva timp până când va fi disponibilă spectroscopia. În orice caz, nebuloasa poartă acum numele nostru.

O poveste incredibilă! Un mare succes, de care ești probabil incredibil de mândră. Cât timp ai expus fotografiile individuale?

Fac bandă îngustă timp de 10 minute, altfel mă aleg cu prea multe imagini (râde). Excluderea culorilor durează de obicei 3 minute, pentru ca stelele să nu se ardă.

Ce aparate de fotografiat folosești pentru astrofotografie?

Acum folosesc culori, monocromie și o cameră de ghidare, deoarece fotografiez și planete. Pentru deep sky folosesc ZWO ASI 2600. Aparatele sunt conectate la un vechi laptop Windows Surface. Până la urmă, nu e nevoie de o putere de calcul foarte mare pentru a fotografia.

Astrofotografia necesită cunoștințe destul de specifice. Cum ți le-ai însușit? Folosești forumuri pentru a face schimb de idei cu alți astrofotografi?

La început, am citit mult, am căutat pe Google și am urmărit clipuri video pe YouTube. Între timp, m-am înscris pe câteva servere Discord de astrofotografie, adică pe niște forumuri mai moderne, iar acolo poți dobândi multe cunoștințe. Poți discuta cu 10 persoane în același timp și primi un răspuns la orice, iar dialogul îți dă mereu idei noi. În forumurile obișnuite, răspunsul poate veni și peste două zile. Discord are o mulțime de funcții, care pot fi copleșitoare la început. Eu îl folosesc de 6-7 ani și m-am obișnuit destul de bine cu el.

Cât de importantă este post-procesarea imaginilor pe calculator?

E un lucru de sine stătător, nici nu știu cum a reușit să mă prindă așa de tare. Am investit aproximativ 4-5 ore de lucru la fiecare imagine, uneori chiar două săptămâni, pentru că am învățat atât de multe lucruri noi. Vreau să aflu ce se poate obține dintr-o fotografie. Tocmai am colectat mai multe date cu echipamentul pe care l-am folosit pentru primele fotografii. Pentru a afla ce se află în interiorul acestui echipament simplu. Și, de asemenea, pentru a vedea cât de mult am învățat în ultimii doi ani.

Cum ai învățat să editezi imagini? Te ajută activitatea ta de dezvoltator software la prelucrarea imaginilor?

Chiar nu am cumpărat nicio carte, deoarece, la cât de repede se dezvoltă software-ul, nicio carte nu poate ține pasul. În fiecare lună apare ceva nou, deci totul se învață pe internet. În orice caz, îmi place foarte mult. Trebuie să ai mare grijă să falsifici fotografiile, totul trebuie să fie reproductibil. Până la urmă, e vorba despre știință și nu doar despre niște fotografii frumoase.

Ce programe folosești?

Desigur, PixInsight, apoi Astro Pixel Processor și Affinity Photo.

Acum te interesează doar să realizezi fotografii tot mai bune ale unor obiecte dificile sau mai este încă interesant un simplu astro tracker cu un aparat de fotografiat SLR?

De când mi-am luat telescopul Newton, am mai folosit obiectivul de 600 mm doar pentru Soare și Lună. Dar am cumpărat un obiectiv de 135 mm F/2 pentru fotografii în câmp larg - poți face fotografii bune cu el, pentru că este foarte clar. Obiectivul este rapid și perfect pentru fotomontaj. Încă îl mai folosesc, dar îmi ia mult timp. Cu telescopul Newton mare, totul este automat, focalizează singur, se ghidează singur, face fotografii. Cu aparatul de fotografiat SLR trebuie să configurez totul manual.

Ai vreun sfat pentru începătorii în astrofotografie? Ce greșeli crezi că sunt mai frecvente sau ce ai evita să faci?

Tot văd oameni care vor să se apuce de astrofotografie și își cumpără un telescop Newton ieftin. Cu așa ceva nu ai cum să ai succes. Urmărirea nu este niciodată suficient de bună, apoi, acest tip de telescop este de regulă pur vizual, nu se focalizează corect. Nu vei obține niciodată o imagine decentă cu el, pur și simplu are prea multe probleme în același timp. Ar trebui să înceapă mereu cu un aparat de fotografiat SLR și cu un obiectiv rapid, apoi să adauge un dispozitiv de urmărire. Mai întâi o singură fotografie, apoi să înceapă cu stacking-ul.

Este important să începi cu observarea vizuală?

Nu neapărat, cu aparatul de fotografiat SLR înveți cerul nocturn într-un mod similar. Trebuie să găsești obiectele, să faci niște starhopping și tot așa. De aceea funcționează așa de bine această configurație inițială, se poate învăța încet, în pași individuali.

Ne poți dezvălui ce urmează să faci în continuare?

Împreună cu un partener, sunt în curs de a instala un telescop în Spania, pe care să îl putem accesa de la distanță. Vremea din Germania limitează destul de mult timpul de observare. Apoi, o să vină și noul meu telescop Dobson, un f/3,2 de 20 de inch, care implică foarte multă lumină. Cu acesta pot să fac fotografii sub o secundă și să le înregistrez fără nicio problemă. Vreau să îl folosesc pentru a păcăli seeing-ul și pentru a face niște lucky imaging pentru deep sky. Singura problemă este în acest caz numărul de fotografii, la 5.000 sau 10.000 de fotografii, computerul s-ar putea să o ia razna (râde).

Sophie, îți mulțumim foarte mult pentru interviu, suntem nerăbdători să vedem ce va ieși!

Și eu la fel, așa încerc eu să îmi depășesc din nou limitele.

Mai multe informații despre Sophie Paulin și despre astrofotografiile sale găsiți pe site-ul ei web, pe Instagram, Astrobin și pe serverul Discord darkmatters.