Luna în vizor

Satelitul Terrei este mare și luminos, oferind condiții bune pentru fotografii grozave. Există însă câteva lucruri de care trebuie să țineți cont. Care sunt acestea?

Rapoartele de mărime dintre Lună și planete. Aici este prezentată Luna pe jumătate luminată, care atinge pe bolta cerească un diametru de aproximativ 0,5°. Alături se vede Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar, cu dimensiuni medii cuprinse între 30 și 45 de inch, și Saturn, planeta cu inele. U. Dittler

Debut cu dreptul în fotografia lunară

Luna poate fi un obiect interesant și impresionant pentru astronomii amatori care doresc să se inițieze în astrofotografie. Tehnologia modernă permite realizarea unor imagini de o calitate la care nici măcar astronomii profesioniști nu visau acum 20 de ani.

Pentru debutul în fotografia lunară, se folosește adesea un telescop Schmidt-Cassegrain pe o montură de urmărire motorizată (în imagine, un telescop Celestron C8 SCT pe o montură Losmandy GM8). Ca dispozitiv de înregistrare este folosită o cameră CCD fără răcire marca The Imaging Source. U. Dittler

Atunci când alegeți un aparat foto pentru a fotografia Luna, este important ca acesta să fie capabil să înregistreze mai multe sute sau mii de imagini pe film. Camerele CCD cu cipuri alb-negru, fără răcire și la preț avantajos, s-au dovedit foarte utile. În timp ce pentru fotografii de ansamblu ale întregii Luni sunt suficiente distanțe focale ale telescoapelor de circa 500 mm (în funcție de dimensiunea cipului), pentru a fotografia detalii lunare, cum ar fi regiunile cu cratere sau cratere individuale, sunt necesare distanțe focale semnificativ mai mari. În acest scop, se folosesc adesea distanțe focale între 1.000 mm și 2.500 mm.

Telescoapele Schmidt-Cassegrain s-au dovedit utile pentru fotografia lunară datorită combinației facile dintre distanța focală și intensitatea luminoasă. La fotografierea Lunii, combinația telescop-cameră trebuie susținută de o montură stabilă și motorizată pentru a compensa rotația Pământului.

Motive variate

Fotografierea fazelor Lunii pe parcursul unui întreg ciclu, de la Luna nouă la Luna nouă, necesită – în afară de disponibilitatea de a vă trezi dimineața devreme pentru a imortaliza semiluna îngustă în faza de descreștere - doar un telescop cu o distanță focală de până la circa 500 mm, capabil să capteze complet Luna pe micul cip al unei camere CCD.

Atunci când priviți suprafața Lunii printr-un teleobiectiv sau printr-un telescop, se arată imediat diferite structuri. Caracteristice pentru suprafața lunară sunt așa-numitele mare sau mări, care au luat naștere în urma impactului cu meteoriți uriași. Documentarea acestora în diferite condiții de lumină pe parcursul unei luni reprezintă o provocare interesantă pentru astrofotografi. Doar pe partea Lunii orientată spre Pământ există peste 30.000 de cratere cu diametrul de peste un kilometru.

Practică de fotografiere nocturnă

Luna trebuie fotografiată în poziție cât mai sus deasupra orizontului pentru a reduce efectele negative ale ceții orizontului. Timpul de expunere corect pentru fotografiile lunare depinde de mai mulți factori: de ex. apertura telescopului, distanța focală utilizată, sensibilitatea cipului și, bineînțeles, condițiile locale. Timpii de expunere sunt însă întotdeauna de ordinul fracțiunilor de secundă și pot fi verificați cu ușurință cu ajutorul funcției histogramă din software-ul de fotografiere. "Muntele" din histograma afișată de software-ul foto nu trebuie să atingă sau să fie secționat în nicio parte. În funcție de condiții, ar trebui realizate câteva sute sau câteva mii de fotografii și salvate ca secvență film la cea mai bună calitate.

$Fazele Lunii în creștere în trei zile consecutive. Fotografiile au fost realizate cu o cameră foto DSLR Canon 450D pe un refractor cu deschiderea de 102 mm și distanța focală de 1.000 mm, la intervale de câte o zi. U. Dittler$ Fazele Lunii în creștere în trei zile consecutive. Fotografiile au fost realizate cu o cameră foto DSLR Canon 450D pe un refractor cu deschiderea de 102 mm și distanța focală de 1.000 mm, la intervale de câte o zi. U. Dittler

Sfaturi practice

Listă de verificare pentru fotografia lunară

• Chiar înainte de începutul nopții de observare, așezați telescopul la umbră, afară, pentru a-i permite să se răcească.

• Ar trebui să alegeți un loc de observare în afara localităților pentru a reduce lumina difuză și efectele negative ale radiației termice.

• Asamblați montura și orientați-o aproximativ cu o busolă.

• Montați telescopul și camera foto.

• Echilibrați montura.

• Conectați aparatul foto și notebook-ul la sursa de alimentare; conectați aparatul foto la notebook.

• Porniți software-ul foto pe notebook, introduceți directorul foto și parametrii de fotografiere.

• Porniți urmărirea motorizată.

• Focalizați cu atenție aparatul foto.

• Setați timpul de expunere (respectați histograma).

• Efectuați o serie (serii) de fotografii.

Imagini mai clare

Fotografie a craterelor Theophilius, Cyrillus și Catharina. Realizată în 16.9.2014 cu o cameră CCD fără răcire pe un SCT cu apertura de 280mm, distanță focală redusă cu reductor la 1960 mm. Imaginea cumulată a fost realizată din 500 de fotografii dintr-o secvență de 2500 de fotografii. U. Dittler

La procesarea ulterioară digitală a imaginilor, cele mai clare imagini sunt procesate într-o imagine cumulată. În acest fel, nu doar că se elimină turbulențele din atmosfera terestră, dar și zgomotul camerei de înregistrare poate fi redus. Formatul de date ales depinde în mare măsură de software-ul utilizat. Este deja consacrat formatul SER, care acceptă, de exemplu, software-ul Lucam-Recorder de la Heiko Wilkens și Genika Astro de la AiryLab, precum și FireCapture de la Torsten Edelmann.

Pentru procesarea imaginilor sunt disponibile diverse programe. Software-ul gratuit Autostakkert!2, de exemplu, este foarte potrivit pentru editarea imaginilor lunare. Programul este foarte clar structurat și intuitiv. Cu ajutorul acestuia veți putea crea foarte rapid fotografii impresionante ale Lunii.

Autor: Ullrich Dittler / Licență: Oculum-Verlag GmbH