Totul depinde de montură!

Fotografiile obiectelor deep-sky necesită timpi de expunere mai lungi. Acest lucru impune anumite cerințe asupra monturii.

Monturi azimutale, monturi ecuatoriale, monturi în furcă, monturi Dobson, monturi germane - oferta de monturi pentru telescoape este mare și, la prima vedere, alegerea pare dificilă. Acest articol vă explică ce trebuie să căutați atunci când alegeți o montură pentru astrofotografie.

Monturile pentru telescoape au sarcina de a deplasa telescopul și camera în urmărirea stelelor de pe cer, pe durata expunerii, care poate dura câteva ore. Practic, există două tipuri de monturi care sunt adaptate în mod diferit pentru această sarcină: monturile azimutale și monturile ecuatoriale.

Pentru observarea Lunii și a planetelor este folosit un telescop Schmidt-Cassegrain pe o montură germană Losmandy GM-8. Montura este considerabil mai masiva și, prin urmare, poate susține sarcini mai mari decât montura ușoară prezentată în figura 2. Ambele axe ale acestei monturi sunt motorizate. Montura are, de asemenea, o funcționalitate GoTo, care vă permite să vă apropiați de numeroase obiecte cerești controlat de computer.

Monturile azimutale se găsesc, de exemplu, sub forma monturilor în furcă la telescoapele Schmidt-Cassegrain sau sub formă de montură Dobson numită și Rockerbox la telescoapele Dobson. Aceste tipuri de monturi sunt populare deoarece nu necesită alinierea exactă cu polul ceresc și, putând fi astfel instalate rapid și simplu pentru observații nocturne.

Monturile azimutale nu sunt însă potrivite pentru astrofotografie. Deoarece orientarea câmpului vizual al camerei foto în raport cu orizontul rămâne întotdeauna aceeași, toate stelele sunt despărțite în mici arce de cerc în jurul stelei centrale (a cărei traiectorie este urmărită pe bolta cerească). Asta deoarece în mișcarea lor zilnică pe firmament, stelele se deplasează pe arcuri de cerc. Chiar și în cazul fotografiilor atent realizate cu o montură azimutală, în cazul timpilor de expunere mai lungi, rotația câmpului de imagine are ca rezultat imagini stelare cu linii și, prin urmare, aberații de imagine. Cu toate acestea, cu ajutorul unor accesorii mecanice, cum ar fi penele ecuatoriale sau așa-numite platforme ecuatoriale, monturile azimutale pot fi modificate astfel încât să poată fi utilizate totuși pentru fotografie.

.

Utilizarea monturilor ecuatoriale este frecventă în astrofotografie. Atunci când sunt configurate în mod corespunzător, ele asigură urmărirea unui obiect ceresc, odată fixat, prin rotație (urmărire) pe o singură axă. Această axă trebuie să fie aliniată paralel cu axa Pământului. În acest scop, se aliniază axa cu polul ceresc vizibil de la locul de observație (în emisfera nordică, cu Steaua Polară), centrul rotației cerești zilnice. Pentru o aliniere exactă, în funcție de montură, se poate monta în paralel cu axa, o lunetă polară. Unele monturi controlate de calculator, care au, în general, un preț ridicat, permit alinierea exactă chiar și fără o lunetă polară.

Între diferitele monturi ecuatoriale, a devenit populară așa-numita montură germană. La acest tip de montură, tubul telescopului cu camera foto este atașat la un capăt al axei de declinație. Momentul de basculare rezultat din sarcina unilaterală pe axa de declinație este compensat de o contragreutate fixată pe partea opusă a axei. Pentru ca această contragreutate să nu reprezinte doar o greutate "moartă" suplimentară care îngreunează montura, ea poate fi înlocuită, de exemplu, cu o cameră pentru fotografierea câmpurilor stelare. Mulți producători de monturi pun la dispoziție suporturi corespunzătoare ca accesorii.

Cu o montură ecuatorială aliniată cu precizie, se pot realiza fotografii cu expunere lungă ale obiectelor deep-sky, precum și imagini cu expunere de obicei mai scurtă ale obiectelor din sistemul nostru solar. Monturile ecuatoriale necesită urmărirea pe o singură axă. De aceea, în principiu, ele sunt potrivite pentru fotografierea tuturor obiectelor astronomice.

Monturile azimutale, pe de altă parte, pe măsură ce crește timpul de expunere, produc rotații din ce în ce mai inestetice ale câmpului de imagine. De aceea, ele nu sunt potrivite pentru fotografii deep-sky. Ele pot fi însă utilizate limitat pentru fotografii cu expunere scurtă ale Soarelui, Lunii și planetelor. Erorile de urmărire pe ambele axe care alterează rezultatul imaginii depind de puterea de mărire și de timpul de expunere selectate. Pentru a merge la sigur atunci când începeți să fotografiați toate obiectele de pe cerul nocturn, vă recomandăm o montură ecuatorială stabilă. Atunci când achiziționați o montură pentru astrofotografie, pe lângă capacitatea de încărcare, trebuie să luați în considerare și dacă obiectele de fotografiat vor fi căutate prin Starhopping sau dacă se va realiza cu ajutorul computerului. Monturile Go-To oferă această funcție confortabilă. Pentru timpi de expunere mai lungi, este necesară și urmărirea controlată de calculator. Prin urmare, la alegerea monturii, asigurați-vă că aceasta dispune și de conexiune pentru autoguider.

Autor: Ullrich Dittler / Licență: Oculum-Verlag GmbH