Constelația Orion

Cea mai frumoasă constelație de iarnă, marcantă și inconfundabilă. Aici găsim cel mai impresionant obiect deep-sky: nebuloasa Orion.

Orion este, fără doar și poate, cea mai frumoasă constelație de iarnă și una dintre cele mai cunoscute constelații de pe cerul nocturn. Prin numeroasele stele luminoase și prin dispunerea lor marcantă, constelația Orion este inconfundabilă chiar și pentru neprofesioniști. Reprezentările grafice arată un bărbat care stă în picioare sau în genunchi. Stelele din colțuri reprezintă umerii și picioarele, iar un lanț de trei stele formează centura – celebra centură din Orion.

Cele mai luminoase două stele marchează umărul stâng (Betelgeuse) și piciorul drept (Rigel). Ambii sori sunt stele supergigante, cu temperaturi foarte diferite, ceea ce se poate vedea și din culorile lor. În timp ce Betelgeuse (temperatură de circa 3300 °C) are o culoare portocalie, Rigel (circa 11.700 °C) strălucește într-o nuanță de albastru-alburiu. În cazul Betelgeusei, denumirea de supergigantă roșie este foarte nimerită. Având un diametru de peste 800 de ori mai mare decât diametrul Soarelui nostru, steaua care marchează umărul lui Orion este cea mai mare stea vizibilă cu ochiul liber.

Deoarece constelația se află pe ecuatorul ceresc, ea poate fi văzută practic de pe întregul Pământ. Așa că toate continentele au țesut legende, mituri și interpretări despre Orion. Cea mai cunoscută este ipostaza lui Orion ca vânător ceresc, care, înarmat cu scutul și cu ghioaga, îl înfruntă  pe Taurul aflat la nord-vest pe bolta cerească. Constelațiile Câinele mare și Câinele mic, câinii de vânătoare ai eroului, completează scena de vânătoare.

În mitologia greacă, Orion, un vânător puternic și trufaș, era fiul lui Poseidon. Tânărul s-a lăudat chiar și în fața lui Artemis, zeița vânătorii, că poate ucide orice animal. Într-un final, trufașul vânător a fost răpus de un scorpion, care l-a înțepat în călcâi. Cei doi dușmani au fost apoi așezați pe bolta cerească vis-a-vis, pentru a nu se putea întâlni pe cer niciodată. Astfel, Scorpionul veninos răsare la est atunci când constelația puternicului vânător apune în vest.

În această impresionantă constelație de iarnă se găsește o nebuloasă gazoasă pe care mulți o consideră cea mai frumoasă de pe bolta nocturnă: celebra nebuloasă Orion (M 42). Acesta maternitate de stele poate fi văzută cu ochiul liber ca o pată difuză, direct sub centura lui Orion. Cu un telescop mic, în partea cea mai luminoasă a nebuloasei devine vizibil o formațiune formată din patru stele: Trapezul din Orion.  Alte ținte atractive pentru un instrument mic sunt și nebuloasa de reflexie M 78 și NGC 2024 (nebuloasa Flacăra).

Autor: Nico Schmidt / Licență: Oculum-Verlag GmbH