Lebăda

Cunoscuta constelație de vară se distinge prin cea mai frumoasă stea dublă, Albireo, și prin nebuloase întinse și provocatoare.

Lebăda este una dintre cele mai cunoscute constelații vizibile vara. În timp ce la cele mai multe constelații forma care îi conferă numele nu se relevă chiar de la prima vedere, în acest caz, este ușor să ne imaginăm o lebădă în zbor, cu aripile larg deschise. Constelația este foarte vizibilă prin forma sa de cruce. Din acest motiv, uneori este numită și Crucea Nordului, în antiteză cu cunoscuta constelație de pe cerul austral. Axa verticală a crucii reprezintă corpul alungit al lebedei. Steaua Deneb marchează coada (α Cyg), Sadr (γ Cyg) pieptul, iar la capătul gâtului lung se găsește steaua Albireo (β Cyg), care marchează capul lebedei. Stelele la fel de luminoase de pe axa orizontală punctează aripile larg deschise ale păsării.

Mitul din spatele constelației povestește una dintre numeroasele povești amoroase ale lui Zeus. Stăpânul Olimpului s-a preschimbat într-o lebădă, a sedus-o pe Leda, regina Spartei, care a născut doi copii: Castor și Pollux, pe care îi regăsim în constelația Gemeni. Mai puțin cunoscută este legenda despre fiul lui Poseidon, zeul mărilor. Acesta a fost botezat Kyknos (lat. Cygnus, adică lebădă), după ce pescarii au găsit copilașul pe plajă, înconjurat de lebede. Mai târziu, Kyknos a luptat în războiul troian împotriva grecilor, fiind ucis de Ahile în luptă. După moartea sa, eroul a fost așezat pe firmament, formând constelația Lebăda.

Pentru astronomii amatori, constelația Lebăda oferă oportunitatea de a descoperi numeroase obiecte diverse, chiar și cu un telescop cu apertură redusă. Deoarece constelația de vară este complet traversată de banda Căii Lactee, conține, printre altele, nebuloase gazoase, roiuri de stele și nebuloase planetare. Cea mai cunoscută zonă în care iau naștere stele este nebuloasa America de Nord (NGC 7000), care prezintă într-adevăr similarități cu continentul nord-american. Având în vedere mărimea sa de câteva grade, se recomandă un telescop mic, cu care se poate cuprinde un câmp de 3 – 4°, precum și un filtru pentru nebuloase.

În Lebădă se poate observa foarte bine și finalul evoluției unei stele. Nebuloasa Cirrus (NGC 6992/5 și NGC 6960), de exemplu, situată în aripa estică a Lebedei, este un exemplu impresionant al rămășițelor unui soare de masă foarte mare, care a explodat într-o supernovă colosală. Pentru observarea sa se recomandă, de asemenea, un telescop cu un câmp vizual larg și un filtru pentru nebuloase. În locuri de observare foarte întunecate, o parte din această nebuloasă poate fi detectată chiar și cu binoclul (vezi și „Stoyans Sky” din acest caiet).

Autor: Nico Schmidt / Licență: Oculum-Verlag GmbH