Luna întâlnește ochiul Taurului

Luna orbitează Pământul în puțin peste 27 de zile. În această perioadă, satelitul nostru pare să se deplaseze în fiecare zi pe cer cu o lățime de mână înspre est. În tot acest timp, se poate întâmpla ca Luna să acopere o stea strălucitoare.

În principiu, Luna acoperă stelele mai slabe în fiecare noapte, deoarece acestea stau foarte aproape unele de celelalte pe cer, iar Luna apare relativ mare, cu o dimensiune aparentă de 0,5°. Cu toate acestea, ocultarea stelelor mai strălucitoare este mai rară și reprezintă un eveniment ceresc interesant care merită să fie observat.

Din fericire, există mai multe stele strălucitoare în zona acoperită de orbita Lunii: Regulus din constelația Leului, Spica din constelația Fecioarei, Antares din constelația Scorpionului și Aldebaran din constelația Taurului. Aceste patru stele din clasa de magnitudine 1 sunt suficient de apropiate de ecliptică pentru a fi acoperite din când în când de Lună. Ocultațiile nu au însă loc în fiecare lună, deoarece satelitul nostru nu urmează mereu exact aceeași traiectorie. Seriile de ocultații sunt întotdeauna urmate de pauze mai lungi. Ocultațiile se repetă la un interval de 18,6 ani.

Din cauza distanței mari la care se află stelele, acestea nu apar plate pe cer, precum planetele, ci ca niște surse de lumină punctiforme. Prin urmare, steaua ocultată dispare brusc, într-o fracțiune de secundă, în spatele marginii estice a Lunii care se apropie și reapare la fel de brusc pe partea opusă a acesteia. Dispariția sau reapariția stelei la marginea neiluminată a Lunii este deosebit de impresionantă din punct de vedere vizual. Un caz special rar și deosebit de interesant este așa-numita ocultație de atingere. Steaua trece aproape de marginea Lunii și poate dispărea și reapărea de mai multe ori, fiind ocultată de zonele neregulate de pe marginea Lunii.

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH