Sortiment bogat de produse & inovație
Producție și dezvoltare de produse proprii
Revistă > Practică > Sfaturi de la Lambert Spix > Stăpânul Inelelor
Practică

Stăpânul Inelelor

Puteți descoperi Stăpânul Inelelor chiar și cu un telescop de 80 mm. Nici o priveliște nu îi încântă mai mult pe începători decât planeta Saturn.

Sistemul unic de inele încununează imaginea lui Saturn. NASA și echipa Hubble Heritage Team (STScI/AURA) Sistemul unic de inele încununează imaginea lui Saturn. NASA și echipa Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Observarea inelelor lui Saturn

Nicio altă planetă din sistemul nostru solar nu este la fel de fascinantă ca Saturn. Aceasta a stârnit mereu entuziasmul începătorilor, deoarece priveliștea gigantului gazos este încununată de o particularitate deosebită: Sistemul său unic de inele, care nu se regăsește pe nici o altă planetă. Această minune a naturii se poate observa cu succes chiar și cu un telescop de dimensiuni mai mici.

Saturn, unul dintre giganții gazoși, este a doua planetă ca mărime din sistemul nostru solar, având un diametru de 120.536 de kilometri. Aflat la o distanță de aproximativ 1,4 miliarde de kilometri, planetei Saturn îi ia cca 29,5 ani pentru a orbita în jurul Soarelui. Ea se rotește foarte repede în jurul axei sale, o rotație completă durând circa 10 ore și 28 de minute. În total, 62 de sateliți cunoscuți orbitează în prezent în jurul gigantului gazos. Particularitatea planetei este însă dată de sistemul ei de inele. În principiu, acest lucru nu este neapărat neobișnuit. Jupiter, Uranus și Neptun au, la rândul lor, inele, dar acestea strălucesc prea slab pentru a putea fi observate prin telescoapele pentru amatori.

Inele peste inele

În total, Saturn este înconjurat de un sistem alcătuit din peste 100.000 de inele individuale și separate. Inelul cel mai interior, cu un diametru de 134.000 de kilometri, începe la aproximativ 7.000 de kilometri deasupra atmosferei lui Saturn, în timp ce inelul cel mai exterior are un diametru gigantic de 960.000 de kilometri. Structura aparent solidă este formată din miliarde de bucăți individuale de rocă și gheață, cu dimensiuni care variază de la un grăunte de praf și până la mărimea unei case. Cu toate acestea, grosimea sistemului de inele este foarte mică, aceasta măsurând mai puțin de 1 kilometru. Cu toate acestea, există și zone în care rocile și gheața se adună pe o lățime de mai mulți kilometri. Diviziunea Cassini formează un gol mare în sistemul de inele, cu o lățime de 4700 de kilometri. Rezultatele cercetărilor actuale arată însă o structură și mai enormă: Un torus nevizibil, format din particule fine de praf, care înconjoară Saturn la o distanță de până la aproximativ 25 de milioane de kilometri.

Saturn, așa cum apărea privit de pe Pământ în anii 1996-2000. NASA și echipa Hubble Heritage Team (STScI/AURA) Saturn, așa cum apărea privit de pe Pământ în anii 1996-2000. NASA și echipa Hubble Heritage Team (STScI/AURA)

Informații generale despre inele

Ilustrație: În realitate, Saturn apare relativ mic în telescop. Aici s-a folosit un telescop cu apertura de 60 mm și o putere de mărire de 60x. L. Spix Ilustrație: În realitate, Saturn apare relativ mic în telescop. Aici s-a folosit un telescop cu apertura de 60 mm și o putere de mărire de 60x. L. Spix

Sistemul de inele al lui Saturn este format din șapte inele principale. Pornind de la planetă, inelele sunt denumite D, C, B, A, F, G și E. Cu toate acestea, doar inelele A, B și C, care au un diametru maxim de 270.000 de kilometri, pot fi văzute prin telescop. Chiar și cu un telescop mic, cu o apertură de 60 mm, se vede cum inelul este împărțit în două părți: inelul A exterior, mai întunecat, și inelul B interior, mai luminos. Cu o apertură de 80 mm se poate vedea și Diviziunea Cassini, care apare ca o linie întunecată, foarte subțire, parcă trasată cu compasul, care separă cele două inele.  În nopțile liniștite, peisajul pare de-a dreptul pictat și aproape ireal. Pe de altă parte, inelul C interior, care strălucește slab, poate fi recunoscut doar utilizând un telescop cu o apertură mai mare.

Ba de jos, ba de sus

Datorită înclinării axei lui Saturn cu aproape 27° față de ecliptică, inelele pot fi văzute la un unghi în continuă schimbare pe parcursul celor 29,5 ani ai anului de pe Saturn: Uneori, sistemul de inele este privit „de sus“, alteori chiar „din lateral“, inelele devenind practic invizibile, iar alteori, „de jos“. în 2017, inelele au apărut din nou la unghiul maxim de deschidere, astfel încât s-a putut vedea partea nordică a inelelor.

Sfat practic

Printr-un telescop cu apertura de 80 mm se văd clar inelul A și inelul B. Cele două inele sunt separate de Diviziunea întunecată Cassini. Mario Weigand Printr-un telescop cu apertura de 80 mm se văd clar inelul A și inelul B. Cele două inele sunt separate de Diviziunea întunecată Cassini. Mario Weigand

Inelele lui Saturn la telescop

Particularitățile inelelor lui Saturn pot fi observate foarte bine printr-un telescop mic cu o apertură de 80 mm. Inelul se vede clar încă de la o putere de mărire de 60×. La o mărire mai mare, de aproximativ 100×, imaginea devine tridimensională, inelul părând să plutească în jurul planetei. Diviziunea Cassini este mai greu de observat: Pentru a o vedea, cerul trebuie să fie foarte limpede, pentru a permite o putere de mărire de cel puțin 100×. Cel mai bine este să vă concentrați mai întâi asupra zonelor exterioare ale inelului, la stânga și la dreapta planetei. Acolo, diviziunea Cassini este mai largă și mai ușor de recunoscut datorită distorsiunii perspectivei.

 

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH