Messier 1 - faimoasa nebuloasă a Crabului

Faimoasa rămășiță a supernovei din constelația Taurul, observată de astronomii chinezi în iulie 1054, este o atracție printre obiectele deep-sky

Messier 1 este primul obiect din catalogul de nebuloase al lui Charles Messier. Nebuloasa se află la o distanță de aproximativ 6300 de ani-lumină de Terra. Este cea mai faimoasă și cea mai strălucitoare rămășiță a exploziei unei supernove și este un unicat printre toate cele 110 obiecte Messier.

Observatorii cerului din vechea Chină au consemnat că la data de 4 iulie 1054 în constelația Taurul a apărut o nouă stea. Se presupune că aceasta a fost vizibilă cu ochiul liber pe cerul nopții timp de doi ani. Fără să știe, astronomii de atunci au fost martorii la sfârșitul exploziv al unei stele masive. La punctul său de strălucire maximă, această așa-numită supernovă a fost vizibilă timp de o lună chiar și pe cerul diurn. Astăzi se presupune că nebuloasa a luat naștere în urma exploziei acestei supernove. Nebuloasa a fost descoperită de John Bevis în anul 1731 și în mod independent a fost înscrisă de Charles Messier ca prim obiect în catalogul său de nebuloase.

În timpul lunilor de iarnă, Messier 1 se află la mare înălțime în sud, în constelația Taurul.  Pentru a o găsi, pivotați 1,2° nord-vest de steaua ζ Tauri. Pe cerul întunecat din afara orașelor, nebuloasa poate fi observată chiar și cu un binoclu de 10×50 ca o pată mică și opacă. Într-un telescop cu diametrul de 80-150 mm și o putere de mărire de 60-90x, se întrevede o mică nebuloasă ovală. Dacă se privește printr-un telescop cu un diametru de minim 200 mm, apare o adâncitură pe partea estică.

Structurile de tip filament ale nebuloasei pot fi observate doar cu telescoape de minim 300 mm. Filtrele de bandă îngustă sau filtrele de linie [OIII] oferă mai mult contrast și fac ca nebuloasa să pară mai strălucitoare și mai mare. Filamentele nebulare apar, la rândul lor, mai detaliate, deoarece lumina lor are un spectru de emisie pe care filtrele pentru nebuloase îl lasă să treacă.

În centrul nebuloasei se găsește un pulsar care generează în jur câmpuri magnetice puternice. Diametrul acestei stele neutronice este de numai 10 kilometri. Pulsarul se rotește în jurul propriei axe de 30 de ori pe secundă. Observarea sa necesită telescoape foarte mari, de la 600 mm, și un cer foarte întunecat, din afara orașelor.

Dacă priviți fotografiile recente ale nebuloasei Messier 1, vă veți întreba probabil unde se află forma de crab care a dat nebuloasei numele său faimos. Numele provine de la primul desen al nebuloasei, care a fost realizat de astronomul irlandez Lord Rosse în anul 1844. Cu puțină imaginație, puteți distinge un crab.

Autor: Michael Feiler / Licență: Oculum-Verlag GmbH