Messier 71, roiul stelar globular lejer

Acest roi globular din constelația Vulpea (lat. Vulpecula) ar putea trece și drept un roi stelar deschis - o țintă frumoasă, încorporată în Calea Lactee.

Sub proeminenta constelație de vară Lebăda, se află mica și drăgălaşa constelație Săgeata (lat. Sagitta), cu roiul stelar globular Messier 71. Pentru a găsi roiul globular, fie plasați căutătorul la mijloc, între stelele γ și δ Sge, fie vă deplasați de la steaua centrală δ Sge cu 1,2° spre est până la un lanț de stele cu o stea de 6m. Roiul globular M 71 se află la aproximativ 15' est de lanțul de stele.

Matematicianul și astronomul elvețian Philippe Loys de Chéseaux a descoperit acest roi stelar globular în anul 1746. Pierre Méchain l-a descoperit independent în 28 iunie 1780, iar în 4 octombrie 1780, roiul a fost inclus în catalogul lui Messier.

Messier 71 are o întindere de 37 de ani-lumină și se află la o distanță de aproximativ 13.000 de ani-lumină de Terra. Arată neobișnuit de lejer și aerisit pentru un roi globular, motiv pentru care clasificarea sa a fost neclară o lungă perioadă de timp. Compoziția este mai degrabă asemănătoare cu cea a unui roi stelar deschis. Oricum, roiul nu este un obiect globular tipic din haloul galactic. Cu toate acestea, având în vederea vârsta sa de 12 miliarde de ani și frecvența redusă a elementelor mai grele decât heliul (metalicitate), s-a decis să fie considerat roi globular.

Pe un cer bun din afara mediului urban, deja privit printr-un binoclu de 50 mm, roiul Messier 71 arată ca o mică nebuloasă difuză situată în interiorul Căii Lactee de vară. Primele stele din roi pot fi separate cu un telescop cu apertura de 10 cm sau mai mare. De la o apertură de 20 cm, roiul apare aerisit neuniform și nici spre centru nu devine mai dens.

De la o apertură de 30 cm, devine vizibilă forma de săgeată a centrului roiului. Astfel, roiul globular nu are un aspect rotund, ci mai degrabă triunghiular și în formă de evantai. Vârful său este îndreptat spre sud-vest. Cu cât măriți mai mult, cu atât roiul globular pare să aibă mai puține stele, iar spre centru nu devine deloc mai strălucitor. Sunt vizibile cel puțin 150 de stele individuale, care se contopesc cu Calea Lactee de vară.

Cea mai bună priveliște se obține cu o putere de mărire între 50 și 100x. În condiții de cer întunecat și de vizibilitate bună, se pot încerca puteri de mărire și mai ridicate.

Astrofotografii pot să fotografieze Messier 71 deja cu un teleobiectiv de 500 mm, deoarece roiul globular este destul de dispersat și nu prezintă o concentrare centrală de stele. Fotografia devine cu adevărat impresionantă însă doar cu distanțe focale mai mari, de la 3000 mm, și cu un timp de expunere lung. Atunci ies în evidență numeroasele stele roșii, precum și caracterul globular al roiului.

Autor: Michael Feiler / Licență: Oculum-Verlag GmbH