Messier 27 - o halteră pe cerul de vară

Cu un filtru UHC, nebuloasa planetară din constelația Vulpea permite chiar experimentarea aspectului de halteră - ce-i drept, cu puțină imaginație.

Nebuloasa Haltera M 27 din constelația Vulpea (lat. Vulpecula) este una dintre puținele nebuloase planetare care poate fi o țintă și pentru astronomii urbani. Deși luminozitatea sa de suprafață de 11,m5 este destul de scăzută, luminozitatea aparentă de 7,m5 permite, în general, o experiență de observare destul de bună.

Cei care nu dispun de tehnologia GoTo ar trebui să ia ca punct de plecare pentru turul către nebuloasa Haltera steaua dublă Albireo (β Cygni). Având componentele de culoare galben-albăstruie, steaua care formează capul lebedei este în sine o țintă care care merită cu prisosință. M 27 se află pe o linie destul de dreaptă care pornește de la Albireo și merge circa 8° spre sud-est. După aproximativ 3,5°, veți întâlni 10 Vul, o stea de magnitudinea 5. După 2° apare apoi o altă stea de mai magnitudinea 5 (13 Vul). Aceasta formează un triunghi isoscel cu două stele ceva mai slabe: 12 Vul în sud și 14 Vul în sud-est.

M 27 se află la mai puțin sub 0,5° la sud de 14 Vul și devine vizibilă ca o nebuloasă neclară deja la o putere de mărire de 40x. Puterea de mărire ideală pentru o observare mai intensă a lui M 27 pare a fi de 110×, însă ochiul dumneavoastră trebuie să aibă timp suficient să se adapteze. Dar chiar și așa, rezultatul nu este pe deplin satisfăcător, mai ales dacă v-ați așteptat să recunoașteți forma marcantă de halteră a nebuloasei. M 27 rămâne cețoasă și fără structură. Apare astfel întrebarea dacă utilizarea unui filtru ar putea îmbunătăți rezultatul observației?

Aproape nici un alt subiect nu este discutat atât de aprins și nu este atât de controversat între astronomii urbani ca utilizarea filtrelor. Opiniile variază – de la absolut inutile, până la păreri entuziaste. Adevărul este probabil - ca de multe ori - undeva la mijloc. Cu siguranță nu există un remediu tehnic universal care să anuleze sau să atenueze lumina difuză din zonele urbane. Pentru anumite obiecte însă, utilizarea filtrelor poate fi foarte utilă. De exemplu, la nebuloasele planetare se recomandă adesea utilizarea unui filtru UHC – recomandare care se confirmă mai ales în cazul lui M 27.

Deși un filtru UHC întunecă considerabil împrejurimile obiectului, nebuloasa în sine își păstrează luminozitatea de bază. În general, acest lucru duce la creșterea contrastului sau cel puțin dă această impresie. Cu ajutorul filtrului, se obține, ce-i drept, o imagine "dansantă“ a nebuloasei, adică nu complet fixabilă, însă forma specifică a nebuloasei M 27 se arată pentru câteva fracțiuni de secundă. Nu este încă o "halteră" complet formată, ci mai degrabă o pată nebuloasă în formă de cutie cu un fel de "talie" la mijloc - cu puțină imaginație, puteți vedea haltera căutată.

Autor: Karl-Peter Julius / Licență: Oculum-Verlag GmbH