Mizar și Alkor - mai mult decât simple „testere pentru ochi"

Dacă ar exista un clasament al celor mai populare obiecte cerești, steaua Mizar din Carul Mare s-ar situa cu siguranță în top ten.

Dacă ar exista un clasament al celor mai populare obiecte cerești, steaua Mizar (sau ζ UMa) din Carul Mare s-ar situa cu siguranță în top ten. Mizar este ușor de găsit: osia Carului Mare face un unghi semnificativ la ea. În plus, steaua luminoasă de două magnitudini a servit din timpuri imemoriale ca un fel de "tester pentru ochi“, oferind unui observator informații despre acuitatea sa vizuală sau despre calitatea ochelarilor săi. Cine reușește să recunoască cu ochiul liber o altă stea, Alkor (sau micul călăreț în limbaj popular), chiar lângă Mizar, a trecut testul și se poate lăuda că are o vedere excelentă.

Mizar are însă mult mai multe de oferit decât un simplu truc vizual. Dacă focalizați steua cu un telescop mic sau mijlociu la o putere de mărire redusă (30× până la 50×), în câmpul vizual vă apare o formațiune atractivă de mai multe stele, dominată de Mizar și, la circa 12 minute de arc spre nord-est, de însoțitorul său, Alkor.

Ușor de observat este și faptul că Mizar nu este însoțit doar de "micul călăreț" Alkor, ci și de un punct slab de lumină, aflat la circa 14 secunde de arc de componenta strălucitoare a lui Mizar. Perechea inegală nu este doar frumoasă de privit, ci formează un sistem binar - o conexiune fizică între două stele, care nu se arată adesea observatorului urban. Ceea ce rămâne însă nedetectat, chiar și în condiții excelente de lumină, este faptul că componentele lui Mizar formează la rândul lor sisteme de stele duble spectroscopice.

Dacă Mizar este sau nu legată gravitațional de Alkor nu a fost încă clarificat în mod concludent. În prezent, se presupune că cele două stele se află la distanțe diferite față de Pământ. Se presupune că Mizar se află la o distanță de 78 de ani-lumină, iar Alkor la 81. Dată fiind natura predispusă la erori a datelor privind distanțele cosmice, aceste distanțe nu permite o concluzie clară cu privire la legătura reală dintre cele două stele. Se știe însă cu certitudine, că o altă stea, destul de slabă (cu magnitudinea de 8) formează cu Alkor și Mizar un triunghi isoscel, însă nu are nicio legătură fizică cu acestea.

Punctul slab de lumină se află la o distanță de cinci ori mai mare față de Pământ, se poate însă lăuda cu o poveste istorică interesantă. După o observație în iarna anului 1722, matematicianul Johann Georg Liebknecht din Giessen ar fi crezut că steaua este o planetă a lui Mizar și a botezat-o "Sidus Ludoviciana", după numele suzeranului său Ludovic al V-lea, contele de Hesse-Darmstadt (la acea vreme, se obișnuia să se personifice descoperirile cerești). Liebknecht a crezut că poate detecta o mișcare proprie a stelei mici - o greșeală regretabilă. Vedem și astăzi steaua lui Ludovic acolo unde a văzut-o Liebknecht acum aproape 300 de ani.