Roiul Hercule M 13

Ușor de găsit și de mare luminozitate – această nestemată printre roiurile stelare globulare este un highlight chiar și pentru mediul urban.

Printre astronomii urbani, roiurile stelare globulare nu sunt considerate obiecte de observare tocmai spectaculoase. De cele mai multe ori, acestea pot fi percepute doar ca niște norișori neclari, iar detaliile sunt, de obicei, rezervate observatorilor din mediul rural. Există însă și excepții.

Observarea roiului stelar M 3 oferă deja o idee despre bogăția incomensurabilă de stele care există în roiurile globulare. Încă și mai interesant este roiul luminos Hercule (M 13), de 5,3 m, din constelația Hercule. Din punctul de vedere al observatorilor urbani, este cu siguranță cel mai frumos obiect de acest fel.

Căutarea roiului M 13 nu ridică probleme, deoarece acesta se află la numai 2,5° sud de η Her, steaua din colțul nord-vestic al proeminentului pătrat Hercule. De aici, o scurtă întoarcere spre sud, iar în câmpul vizual apare un trio de stele destul de vizibil, care amintește de un raportor. Steaua nord-vestică a triunghiului își pierde deja caracterul de stea la o putere de mărire redusă și se relevă ca mic disc nebular deja de la o putere de mărire de 15×. Lucrurile nu se schimbă semnificativ atunci când priviți printr-un telescop cu o apertură mai mică.

Messier a perceput probabil într-un mod similar obiectul de la nr. 13 din catalogul său. La 1 iunie 1764, acesta nota: „Nebuloasă fără stele”. Cu toate acestea, nu vânătorul francez de comete a fost cel care a descoperit această nebuloasă, ci, cu cincizeci de ani mai devreme, Sir Edmond Halley. Astronomul englez i-a succedat lui John Flamsteed la observatorul din Greenwich după moartea acestuia din 1719.

Altfel stau lucrurile atunci când roiul M 13 se observă cu o apertură mai mare. Privit prin telescopul reflector de 8 inch, roiul apare la 50× ca o pată saturată, cu un halo exterior ușor ”deșirat”. Aplicând tehnica privitului indirect, în această zonă se poate observa chiar și o ușoară granulație, adică separarea nebuloasei în puncte luminoase individuale. Această impresie este și mai pregnantă la puteri de mărire de circa 160×. Stelele situate la nord-vest de roiul stelar pot servi ca ajutoare de focalizare. Dacă le focalizați, apar și puncte care pâlpâie în zona interioară a roiului, reflectând lumina stelelor individuale. În același timp, roiul M 13 poate tolera puteri de mărire și mai ridicate. Autorul a mers chiar până la 285×. Cu puțină răbdare, ai apoi senzația că ai pătruns adânc în marea de lumini a roiului, despre care se spune că ar fi format din aproximativ un milion de stele.

Concluzie: M 13 este un obiect clasic de observat din mediul urban. Este ușor de găsit și este atât de luminos încât se pot obține rezultate bune de observare chiar și cu telescoape mici. Cu toate acestea, roiul globular își dezvăluie întreaga splendoare doar la puteri de mărire ridicate. Roiul M 13 este dovada că, uneori, instrumentele mari pot fi utile chiar și pentru astronomii din mediul urban.

Autor: Karl-Peter Julius / Licență: Oculum-Verlag GmbH